Printre Oameni. Puterea Îngerului Încarnat

Și Ea s-a amestecat

printre Oameni.

Uitase că și Ea

e Om.

 

Tălpile aerate

i s-au scurs în densitate.

Urma zborului ei

suspendată dincolo

de timp

s-a preschimbat

mersului.

 

Și s-a făcut Om.

Și a uitat

asemenea Omului.

 

Și s-a întrupat Om,

s-a preschimbat

în trupuri

de carne și sânge

și oase

ce și-au urlat uitarea

în mii de vieți,

ce și-au strigat

în zadar disperarea

unui Dumnezeu neatins

neștiut, neaflat,

nevăzut, necuprins.

 

Și s-a făcut Om.

Necuprinsul

s-a făcut cuprins,

Neînțelesul

știut s-a zis

și Neatinsul

s-a lăsat atins.

 

În palmele sale

Ea ține Lumea.

 

Și s-a întrupat Om.

Înger zburând

ce acum calcă

apă și munte

pădure și piatră.

 

Știute și neștiute,

făcute și nefăcute

de prin vremuri uitate

bătrâne cuvinte,

silabisite

nedeslușite

cântate

și reamintite.

 

Și s-a făcut Om.

Și s-a supus nașterii și morții,

durerii

uitării

ce-apoi a luat

numele sorții.

 

Și s-a întrupat Om.

S-a dăruit facerii

pentru a se privi

pe Sine

în toate formele

pe care le-a luat.

 

Și s-a dat în dar,

pe Sine, Sieși.

 

Și s-a făcut Om.

Și a născocit

Cuvântul.

Și graiul

și portul

și gândul.

 

Ea printre toate

și toate cu Ea,

curg,

se coboară,

prin Inima sa.

 

Și gândul,

ah, gândul

din Inima-i gândul

zămislește Cuvântul.

Prin tălpile-i Pământul

grăiește la fiece pas.

 

Și Ea

se coboară

cu Apa

Și Ea

se înalță

cu Vântul.

 

Ochii ei

scapără-n Foc

mii de flăcări

ce-i reamintesc

Legământul.

 

Și s-a întors.

Și s-a făcut Una cu Omul.

Din Iubire

pentru Om.

 

Dziana