Povestea Altfel, merge mai departe

Mă trezesc și mă privesc în Oglindă. Aceeași Oglindă, aceeași față. Totuși, altă Oglindă, altă Față…

În fiecare zi. În fiecare clipă. În fiecare dimineață.

Umbrele unui fard bej – roz îmi luminează fața. Privesc lumina dincolo de umbre. Dincolo de fard. Dincolo de măști iluzorii. Dincolo de valuri și văluri. Dincolo de față, cu chip sau fără.

Dincolo.

– Tu nu ești de pe-aici, zise Femeia, cu un rânjet fugar, zâmbind în colțul gurii, într-o doară.

– Eu sunt de Pretutindeni, i-am răspuns răstălmăcind, tăcând și iar vorbind, în felul meu, nedeslușit.

Zorii unei noi zile.

– De ce-ai venit Înapoi?

– Ca să îmi duc Povestea mai departe…

Mă trezesc dimineață. Am urme de câine pe brațe. Am urme de mine, cea din trecut. Am mușcături de câine  pe mâini și mușcături de oameni în suflet. Nu știu cine se joacă mai mult, oamenii, câinii…

Le las să plece. Mușcăturile, zbaterea, oamenii, câinii…

Am poveri nerostite, ce tocmai și-au luat zborul către ieri…

Eu sunt cu Mine, chiar dacă poate pare că mă-ndrept spre nicăieri. Necunoscutul nu e chiar așa de rău cum pare. Ceva indescriptibil îmi este farul călăuzitor.

Oriunde-ar fi, oricum ar fi, Eu Sunt Acasă.

Am plecat fără bagaje.

În depărtare aud urlete de lup, pășind prin Pământul din mine. Un vultur își înalță aripile spre cer. Îmi reamintește Înălțimea.

Urma pașilor mei se topește în umbra poveștilor pe care mi le-am spus despre mine. Fiecare pas mă aduce mai aproape de Mine.

Urma pașilor mei se topește în trupul Pământului pe care calc. Aici, Altundeva, Oriunde.

Oriunde merg, Pământul e cu mine.

– Fiecare pas pe care îl faci, îți este susținut!

– Fiecare pas pe care îl calci, îți este sprijinit!

Zise Ea, depărtându-se încet, la fel de straniu, cum a apărut.

Aș fi crezut că e o plăsmuire a minții mele, dacă nu aș fi văzut-o și simțit-o în Mine. Mă readun în centrul meu. Și știu că Tu ești una cu mine. Că nu am fost niciodată singură….și nici nu voi fi vreodată.

– Înțelegi tu oare, Omule, cum e să calci pe carnea mea?

– Înțelegi tu oare, Omule, cam cât de mare, e Iubirea mea?

Mă trezesc dimineață. De ceva timp îmi pare că îmbătrânesc. Fire de păr ce răsar albe, cearcăne ce par că se-adâncesc…

Ah, vreau să fac atâtea lucruri, oare am timp, oare-am să reușesc?

-Te iubesc, îmi șoptește o voce nedeslușită.

-Am povești grele pe umeri. Nu-s ale mele, vreau să mă dezbrac.

-Dezbracă-le! Ce te oprește?

-Mă tem că nu ai să mă mai iubești, și oare, o să pot să te mai calc?…

 

Și iata-mă Aici, Acum, sunt goală. Goală de orice fel de povești

– Spune-mi, ai să mă mai iubești?

 

– Poți accepta ce vezi?

 

– Eu nu mai sunt Nimic, spune-mi, ce vezi?

 

Și m-a privit goală de orice. Doar a tăcut.

Tăcerea a luat locul răspunsului. În Ochii Ei am privit Lumea, cum se face, se desface, se reface. Am așteptat atâta amar de vreme, doar această Clipă, această unică clipă, care cuprinde în ea Totul. În Ochii Ei m-am privit pe Mine.

Am mai trăit Clipa de mii de ori. Am uitat-o și mi-am reamintit-o de tot atâtea.

-Cine ești Tu? Ești nimeni, îmi spuse scăpărând flăcări în priviri.

-Ești Nimicul care e Tot.

 

-Ce vrei să fii?, îmi spuse, depărtându-ce încet…

 

Mă trezesc dimineață. Îmi pare că întineresc. Cearcănele au dispărut. Mă bucur de firele de păr albe. Fața mea s-a netezit, chipul meu, aidoma unui copil, poate lua orice formă.

Chipul meu a luat chipul Iubirii.

 

Povestea merge mai departe. Pot continua, o pot păstra, o pot schimba…

Doar Eu decid. Căci e… Povestea mea!

 

Povestea merge …Altfel, mai departe.

 

La marginea Vremii, Lumi Noi se nasc din mine.

 

P.S. Dedicație.

Pentru EA, Femeia, care cu iubire, conține toate astea, și multe altele, ce vor urma.

Pentru Pământul care îmi sprijină și susține pașii. Pentru Copilul, care îmi readuce aminte bucuria, spontaneitatea și curiozitatea. Pentru Oglinzile în care m-am văzut și mă văd, mereu. Pentru  Femeia, Zeița Interioară, Mama, Bunica, Vrăjitoarea, La Que Sabe. Pentru Ea, cea care îndrăznește să navigheze pe valuri și să alerge cu lupii.

Se dedică Maeștrilor și Măiestriei Interioare.

Se dedică Dhyannei, Dzianei, Varnei…

Se dedică Celei Fără de Nume, Celei Care Știe.

Cu infinită recunoștință,

Florentina Raluca

 

https://www.youtube.com/watch?v=PtvnrGtYwzM

https://www.youtube.com/watch?v=OtloVKKLGTI

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s